Sa te-ntorci e tarziu
Sa ramai nu mai stiu
Daca timpul va vrea disperat
Sa amane cu o zi risipirea de a fi
Sa ne-ntoarca de unde-am plecat…
E crunt si crud de greu sa raspund de teama, teama ca un pas gresit poate alunga totul, dar totusi trebuie.
Eu am ales sa tac, dar nu imi pot duce pana la capat alegerea pentru ca este cumplit de arzator, e arzator sa vezi cum oamenii pleaca exact din fata ta, ca iti scapa printre degete fara sa ii poti opri pentru ca ti-e teama: fie ca ei nu vor vrea sa ramana, fie ca vor ramane dar prezenta lor va fi seaca si asta te va zdrobi.
Si cand te gandeai ca in sfarsit e bine…ei bine ai uitat ca orice minune nu tine decat 3 zile, nu? Asa e, nici de data asta nu a fost sa fie si te gandesti la o solutie inteleapta: sa taci, sa le induri ca de atatea ori pana acum si sa te sacrifici de dragul lor, dar daca vei fi intrebata de ce…ce vei raspunde?…
…Ca esti bine.
