Zdrobitoarele dureri de suflet inghit franturi de timp, clipe de viata care dispar in neant. Îngerii s-au ascuns, umbrele incearca sa isi faca loc, focul arde orice traire, orice ceas cunoaste acum infinitul, infinitul durerii. Dacă ai intelege arderea, ai aduce apa – singurul leac care sa stinga mocnirea? sau ai lasa in continuare sa se extinda desertul?
O picatura de apa ar fi suficienta sa stinga un camp intreg de flacari….doar sa fie picatura care trebuie. Oare o vei putea recunoaste acum pana nu e prea tarziu?
