Plouă cum n-a mai plouat, ninge cum nu s-a mai văzut și arde cum n-a mai ars pârjolind tot; orice urmă de viață s-a stins. Toate în același timp. Viscolește ca în povești, dar nu cu fulgi de zăpadă ci cu scântei și tăciuni; ninge de jos în sus, scânteile nu se așează ci se dispersează înnegrind cerul – un cer roșu și negru. Au fost cândva și flori și râuri și sunete și zâmbete, ecouri și munți, multe cuvinte și încă mai sunt…carbonizate.

     Bun venit în țara de nicăieri pe hartă și pretutindeni în lume; bine ai venit în țara paradoxurilor – țara unde alb și negru nu fac gri ci roșu, țara unde 1+1= 0 sau 1+1=3, țara cu umbre colorate și vii, țara cu timp de ceară. Bun venit în anotimpul al șaselea al sufletului nostru.

Dacă vrei să intrii adu puțin alb și o hartă; intrarea e pe ușa din dos a sufletului! Încearcă să bați mai întâi!